“Binecuvantat este Dumnezeu ,Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina, acum si pururi si in vecii vecilor .Amin.” !    

 (Rugaciunea zilei a cincea/cartea Sa ne rugam 8 zile cu parintele Arsenie Boca/Preot Constantin Necula.)

Sfinte Sarbatori fericite! Cu dragoste.  em

Interviu|Duminica, 08 Aprilie 2012
Vremea cercetării noastre
Alexandru Chituţă
Fotografii E-mail Print RSS digg Facebook Twitter Stumble Reddit del.ico.us Buzz Text G-bookmarks
Live
Technorati
Biserica prăznuieşte sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim la capătul Postului Mare ca un praznic împărătesc împreună cu Învierea lui Lazăr, prietenul Său. Mergerea lui Hristos spre pătimirea Sa cea de bunăvoie e un element care ne deschide înţelegerea întregii activităţi pământeşti a Mântuitorului şi se constituie în cea mai bună prolegomenă pentru marea săptămână care urmează, Săptămâna încercărilor, a jertfei, a morţii făcătoarei de viaţă şi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Despre evenimentul istoric al Intrării Mântuitorului Hristos în Ierusalim şi conotaţiile lui duhovniceşti ne-a vorbit părintele arhidiacon Ioan I. Ică jr, profesor la Catedra de spiritualitate ortodoxă de la Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu.

MăreştePărinte profesor, prăznuim Intrarea Domnului în Ierusalim. Mântuitorul, după o activitate publică de mai bine de trei ani de zile, vine în capitala provinciei. De ce se înfăţişează El în Ierusalim la sfârşitul activităţii, şi nu la început?

Dacă privim lucrurile din perspectiva sinopticilor, intrarea Domnului în Ierusalim inaugurează ultima săptămână din viaţa Sa pământească. Dar dacă privim lucrurile din perspectiva Evangheliei după Ioan, Evanghelie care oferă preţioase precizări cronologice, vedem că Mântuitorul a mai fost în Ierusalim şi în templu cel puţin de trei ori. Intrarea triumfală în Ierusalim este însă cea din urmă. Ultima Evanghelie, trebuie să menţionăm, este mai exactă din punct de vedere cronologic, pentru că la sinoptici se dă impresia că activitatea Mântuitorului a fost într-un singur an, pe când Sfântul Ioan Evanghelistul ne arată că au fost trei ani şi jumătate, iar intrarea triumfală în Ierusalim a Mântuitorului a reprezentat doar ultima din diferitele sale poposiri în acest oraş.

Hristos în Ierusalim nu urmărea periclitarea autorităţii politice sau religioase

Sărbătoarea de astăzi, precedată de învierea lui Lazăr, ne prezintă un lucru paradoxal, să spunem: intrarea cu osanale în Ierusalim nu este altceva decât intrarea Domnului în Săptămâna Patimilor.

Evanghelistul Ioan precizează care au fost împrejurările care au precedat această intrare a Domnului în Ierusalim. Ne descrie minunea care dă sensul intrării Mântuitorului în ultima Sa săptămână din viaţa Sa pământească, şi anume, învierea prietenului Său Lazăr. În acest sens, Evanghelistul Ioan chiar trimite şi face prin relatarea învierii lui Lazăr un semn şi o indicaţie precisă a felului cum trebuia interpretată această intrare a Mântuitorului în Ierusalim. În sensul că nu este vorba de intrarea unui rege mesianic sau a unui preot care vine să ocupe capitala, politic. Mântuitorul intră în Ierusalim nu ca să lupte cu stăpânirile politice, în speţă cu Imperiul Roman sau cu stăpâniri religioase, cu cei de la templu, ci El luptă cu puterea morţii, cu moartea şi păcatul care îl ţin pe om supus. Mântuitorul luptă cu vrăjmaşul ultim, care nu este nici Roma, nici Templul, ci e cel rău, cel care stăpâneşte lumea prin păcat şi prin moarte. Într-un fel, învierea lui Lazăr este cumva un gest de provocare, Mântuitorul, scoţându-l pe prietenul său Lazăr din ghearele morţii, intră pe tărâmul diavolului şi îl provoacă. Astfel că în toată succesiunea evenimentelor care urmează vedem că diavolul a orchestrat toate forţele şi pe toţi care i se supuneau şi făceau voile lui, pentru a-L neutraliza pe Mântuitorul, simţind că Domnul vine acum să-i scape pe oameni nu din robia Imperiului Roman, ci din robia păcatului şi a morţii. Într-un fel, Mântuitorul intră deliberat în confruntarea aceasta finală, care era pentru viaţa şi sufletele oamenilor care se aflau din pricina păcatului protopărinţilor noştri în robie. Să-i elibereze, după cum spune şi Epistola către Evrei, pe cei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa. Învierea lui Lazăr este aşadar un episod central şi care dă sensul întregii activităţi şi lucrări mesianice a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că altfel, pentru cine nu vede lucrurile din această perspectivă, Iisus ca Mesia risca să fie răstălmăcit, şi de altfel a fost şi răstălmăcit de către liderii de la templu şi de către stăpânitorii politici, în speţă de către Pilat, care au interpretat mesianitatea Lui în termeni politici, care le periclitau lor autoritatea. Din această cauză, aşa cum am spus, înţelegerea episodului învierii lui Lazăr este esenţială pentru sesizarea tuturor dimensiunilor şi activităţii din ultima parte a vieţii Sale. Într-o primă fază, Mântuitorul se luptă cu diavolul şi cu moartea de la distanţă, prin cuvânt: “Lazăre, ieşi afară”, dar apoi marea biruinţă o va face când va trece El Însuşi prin moarte, cu moartea pre moarte călcând, făcând astfel ca Învierea Lui să fie altceva decât învierea lui Lazăr. Învierea lui Lazăr a fost o resuscitare, sigur, miraculoasă după patru zile, Lazăr aflându-se într-o stare de descompunere, iar Învierea Sa este o trecere a trupului şi a materiei Lui într-o stare îndumnezeită, spiritualizată, plină de Duhul Sfânt, o stare eshatologică. Această minune cu Lazăr vrea într-un fel să atragă atenţia oamenilor că Învierea Mântuitorului nu este o simplă reanimare sau resuscitare, întoarcere a oamenilor la starea cotidiană, a vieţii pământeşti, ci o depăşire, o pnevmatizare, o transfigurare a vieţii noastre pe alt plan. În acest sens putem înţelege mai bine toată această Săptămână a Patimilor şi poarta de intrare spre viaţa cea nouă câştigată prin moartea cea făcătoare de viaţă, cum spune Sfântul Vasile cel Mare în anaforaua sa şi cum mărturisesc, de fapt, imnele şi cântările Bisericii din această perioadă.

Neprimirea lui Dumnezeu condamnă la autodistrugere

Luca este singurul evanghelist care aminteşte că, în mijlocul acelei atmosfere pline de însufleţire, Domnul trăieşte o clipă de jale. În mijlocul acelei bucurii generale, Mântuitorul era trist. Asistăm la această răscolitoare scenă: Iubitorul de oameni plângând pentru Ierusalimul pământesc, care refuză Lumina venită în această lume.

Aşa este. Mântuitorul, ajungând în Ierusalim, intră cu sentimente amestecate, este aclamat de prunci, împlinind proorocia lui David şi Zaharia, intrând pe mânzul asinei şi venind ca un rege al păcii, şi nu cu un cortegiu triumfal asemeni împăraţilor romani sau orientali, arătând prin acest lucru că mântuirea este împăcarea omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei, cum de altfel au cântat şi îngerii la Naştere: “Slavă între cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace între oameni bunăvoire”. El simte că o parte a Ierusalimului îl primeşte, o parte în cele din urmă şi refuzându-L. Prin aceasta Ierusalimul se condamnă într-un fel pe sine la pedeapsă şi distrugere. Mântuitorul ştia faptul că doar peste 40 de ani Ierusalimul va fi înconjurat şi asediat trei ani de zile de romani, iar la sfârşit, în al patrulea an, va fi trecut prin foc şi sabie. Neprimirea lui Dumnezeu de către oraşul lui Dumnezeu şi templul lui Dumnezeu condamnă într-un fel acel oraş, pe oameni şi templul însuşi la autodistrugere, şi Mântuitorul plânge şi se solidarizează cu drama Israelului şi Ierusalimului, care Îl refuză în cele din urmă pe Mântuitorul cu mesajul Său de pace. Şi refuzându-L pe Mântuitorul cu ramuri de măslin şi călare pe mânzul asinei, Ierusalimul va fi înconjurat în schimb de soldaţi călare, cu săbii, cu suliţe şi cu foc. Lucru care ne arată într-adevăr că noi, şi în definitiv orice om, orice persoană, dar şi societăţile şi comunităţile întregi, dacă nu primim mesajul de pace, de iertare, de împăcare al lui Dumnezeu, viaţa cea nouă pe care ne-o aduce, ne condamnăm pe calea patimilor şi pe calea conflictului, care duce la autodistrugere. De aceea acest praznic este o invitaţie pentru noi să ne alăturăm cortegiului care îl aclamă pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Cel binecuvântat ce vine în numele Domnului ca Împărat al păcii, cu un mesaj de iubire şi de înţelegere.

“Draga mea Copilă”                                                                                                                   (CENTRUL DE FORMARE SI CONSILIERE SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL/sursa).
Submitted by _ on Mie, 10/12/2011 – 14:30.
Da, noi, fiecare în parte, suntem singurii noștri dușmani, nu atât pentru că facem ce facem ca să fim nefericiți, că asta am învățat și ne este greu să renunțăm, ci, mai ales, pentru că Îl refuzăm pe Cel ce Singur ne poate vindeca.
Dacă acum ești hotărâtă să asculți de El, rugăciunea te va învăța în fiecare clipă să biruiești tristețea. De exemplu, când vine acea stare sufletească, în loc să te scufunzi în ea, să alegi să te arăți Lui, să-L chemi pe nume: „Doamne Iisuse Hristoase!”, să-I spui cât de neputincioasă ești în fața acelui mecanism vechi al minții tale rănite și să-L rogi să te scape atunci, pe loc. Nu-i cere bucuria pentru că atunci sufletul tău are nevoie de tristețea pe care o folosește ca pe un drog și se va speria și răzvrăti, ci cere-I să vină în mintea ta, în inima ta și să facă ce e de folos cu tine atunci, să te vindece. Astfel El va lucra cu chiar tristețea aceea pe care o va transforma, cum Singur știe, în bucurie, dar o bucurie cu totul altfel decât cea psihologică.
Ca să nu cazi în momentele grele de atracției către tristețe ai nevoie ca în momentele bune să te lipești de Numele Domnului ca El să vină și când nu-L poți chema. De asemenea este foarte important să fii mereu conștientă că mintea noastră, a tuturor oamenilor care nu au ajuns sfinți, este bolnavă, că are în ea mecanisme care fac ce vor ele cu noi și că avem nevoie de o vindecare pe care nu ne-o poate oferi lumea care ne-a rănit și îmbolnăvit, ci Dumnezeu pe Care lumea L-a părăsit.
Să fugi cu toată puterea de discuțiile contradictorii prin care, chiar dacă par nevinovate, vrăjmașul diavol ne provoacă mândria sau ne risipește atenția. Vorbirea în deșert e un păcat pentru că ne rănește sufletul și ne desparte de Bucuria cea sfântă. Să te rogi pentru cei ce nu au ales încă această cale și să spui în gând cu rugăciune: „Doamne, binecuvântează-i pe ei și luminează-ne pe noi toți ca să cunoaștem și să facem voia Ta, ca să fim fericiți”. Sau doar să ceri binecuvântare pentru ei. Așa, încet, încet, mulți se vor schimba odată cu tine iar alții te vor ocoli. Vor fi și dintre cei ce te vor necăji, dar tu să primești asta cu bucurie pentru că va fi o suferință „ca a Domnului”. Știi, nu putem să înaintăm pe Calea Bucuriei fără suferință, dar va fi altfel de suferință decât cea care te chinuie acum. Va fi plină de lumina sensului pe care îl are. Să învățăm să lepădăm orice suferință care nu are ca sens bucuria cea sfântă.
Te îmbrățișez cu dragoste și rugăciune
Maica Siluana!

Sursa: cartea “Si noi ce mai mancam”?/vol.1/autor prof.dr.Gheorghe Mencinicopschi/pag.49.                                                                                                                               “Bine inteles ca inainte de a va spune cate ceva despre mancarurile de Paste si Craciun trebuia sa vorbim despre Post. Si, cred ca spre mirarea voastra, de data aceasta nu va voi expune parerile mele, ci pe ale celor care stiu mai bine   ….” Daca Postul ar carmui viata noastra, atunci viata n-ar mai fi atat de plina de plans si tristete”. Sf.Vasile cel Mare.       “Cerceteaza-te pe tine insuti dimineata, la pranz si seara si vei invata de aici care este folosul Postului”. “Sf.Ioan Scararul.  ”Saracilor, primiti postul, prietenul vostru de casa si de masa!       Slugilor, primiti postul, odihna necontenitelor voastre osteneli!      Bogatilor, primiti postul, doctorul care va vindeca bolile ce va vin din pricina prea multelor mancaruri, Postul care, prin schimbarea mancarurilor, va face mai placute bucatele de care va saturaserati din obisnuinta cu ele!     Bolnavilor, primiti Postul, mama sanatatii voastre!    Sanatosilor,  primiti   Postul, pazitorul sanatatii voastre!”  Sf. Vasile cel Mare.   “Hraneste-ti trupul, dar nu-l omori prin lacomie” Sf.Ioan .     Parintele Stoica, consilier de presa al Patriarhiei Romane, sustine ;  ca “partea alimentara este doar o fateta a Postului, unii se infometeaza pana cad pe strada, altii dimpotriva, cad in pacatul lacomiei. Multa lume considera ca postul este chiar dieta, un fel de cura de slabire. Postul inseamna mult mai mult, este o  JERTFA  INAINTE  DE  TOATE  este un Post al faptelor, al vorbelor.. Incerc sa barfesc mai putin, sa judec mai putin(pe altii n.r.) sa fiu mai atent la cei din jurul meu, sa-i ajut, daca e nevoie. Postul trebuie vazut ca o calatorie duhovniceasca spre sfintele sarbatori (Paste,Craciun). Trebuie sa-mi analizez relatia mea cu mine insumi, cu Dumnezeu, cu cel de langa mine, cu semenul meu. Este o perioada de meditatii, de evaluare.”s.em15 martie 2012

     …..            “Acum stiu, am aflat si eu… ” de Nicolae Steinhardt
      Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.  Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.   Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!                            Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi .   Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încât ne umple sufletul de venin.                                                 Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti.                                                                                                                                   Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor.   Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori.                             Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.                    Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.                                                                                                   Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti,   foamea se va face tot mai mare . Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor.                                                 Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.                                                                                                                Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.                                                                                                                               Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii , dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.                                                                                                                           Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţle noastre . Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune ; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… “
Nicolae Steinhardt

Stefan Filip

                “TU, Doamne , in bunatatea Ta, ne-ai poruncit zicand : “Oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, i-l voi marturisi inaintea Tatalui Meu, care este in ceruri”! “Daca vietuiti dupa trup veti muri, iar daca ucideti cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii,  caci cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”! ( Rom.8, 13-14). “Celor ce iubesc pe Dumnezeu toate li se lucreaza spre bine”! (Rom.8,28). “Simtamintele inimii daruita cu aprinderea Harului se aseamana cu acele trairi, care te inalta deasupra randuielilor obisnuite ale lucrurilor dar care tind tot spre infaptuirea celor urmarite…”! ( sursa? Calea spre Mantuire/ Sf.Teofan Zavoratul).

                            Cu stima si respect Va multumesc!                  s.em

(sursa/Ziare.com) Federatia pentru Protectia Animalelor: Vanatoarea de la Balc este un carnagiu ilegal!

         Federatia pentru Protectia Animalelor si Mediului (FPAM) ii atrage atentia lui Ion Tiriac si celorlalti participanti la vanatoarea organizata la Balc in acest weekend, ca aceasta “nu are doar un caracter imoral, ci depaseste limitele impuse de legislatia romana in vigoare”.

     ”Tarcurile de vanatoare, recrudescenta a moravurilor medievale, sunt acum la moda in state africane. Tarile civilizate, precum Belgia, Franta, Germania sau Austria, au abolit demult acest tip de vanatoare. Din pacate, eliberarea vanatului captiv nu este inca luata in seama in Romania, unde cateva personalitati publice ignora preceptele Codului de etica vanatoreasaca, ageeaza si sustin carnagii ilegale”, se arata intr-un comunicat de presa remis Ziare.com.

Ion Tiriac organizeaza din nou celebra vanatoare de la Balc

        Reprezentantii FPAM sustin ca normele legislative in vigoare sanctioneaza supunerea animalelor la rele tratamente, cum ar fi comportamentele brutale, actele de cruzime sau omorarea cu intentie, cu pedepse cu inchisoarea de pana la 3 ani.

    “Consideram ca actiunea de la Balc nu respecta legislatia in vigoare, de vreme ce animalele ce
urmeaza a fi impuscate sunt inchise intr-un perimetru imprejmuit, restrans, de circa 150 de hectare si vor fi haituite de vreo 50 de gonaci, fara posibilitatea de a fugi din bataia armei, de a se ascunde si de a se apara, asa cum ar trebui sa se desfasoare o vanatoare in adevaratul sens al cuvantului. In aceste conditii, un nou masacru se prefigureaza”, avertizeaza reprezentantii FPAM.

         In aceste conditii, ei anunta ca vor picheta domeniul de la Balc, pe tot parcursul partidei de vanatoare. De asemenea, acestia cer Ministerului de Interne si Autoritatii Nationale Sanitar- Veterinare sa dispuna masuri pentru respectarea legii!”(sursa/ziare.com)  incheiat. 

             APEL! adresat d-lui Ion Tiriac si tuturor participantilor la efectuarea  acestor acte de cruzime .                                                                  STOP !!STOOOOOOOOOOOOP!!!STOP! ACTELOR DE CRUZIME APLICATE ASUPRA UNOR ANIMALE CAPTIVE,CARORA LI S-A INTERZIS DREPTUL DE APARARE, DREPTUL DE A SE SALVA CU VIATA, DIN BATAILE ARMELOR DE VANATOARE !STOP! VIOLENTEI APLICATE DE CATRE OAMENI(??!!) ASUPRA ALTOR FIINTE!    VANATORI DE LA BALC! ROMANIA ESTE TARA  TUTUROR ROMANILOR!  SUNT CETATEAN AL RO si NU! nu, pot fi de acord cu  UCIDEREA ACESTOR ANIMALE!  SI MAI CU SEAMA”ORGANIZATA” PE  TERITORIUL TARII IN CARE TRAIESC!                                                                                                                            “MORALA LIBERTATII!!  Libertatea personala, concreta si nemarginita este domeniul universal al vietii in unica-i implinire reala: implinire ipostatica si personala.   ACEST ADEVAR ORIGINAR SI FUNDAMENTAL ESTE IN ACELASI TIMP CEL MAI GREU ACCESIBIL. Noi, oamenii, NE INVERSUNAM, sa transformam domeniul vietii in spatii unde NU ARE CE CAUTA. NE MESTERIM IDOLI AI VIETII, dar si IDOLI AI RAULUI care SURPA VIATA; dam o realitate factice unor amenintari inconsistente si obiectivam PACATUL in afara spatiului unde el chiar se savarseste;  SPATIUL LIBERTATII PERSONALE!……….. “Uitam sau ignoram ca aceste MANIFESTARI ALE RAULUI reveleaza aventura noastra existentiala si ca jocul lumii se joaca exclusiv in CADRUL VIETII PERSONALE. Aceasta nu inseamna ca REZULTANTA PACATELOR NOASTRE PERSONALE  nu creaza “SITUATII” DE RAU, un agrenaj de mecanisme care sunt independente de libertatea noastra si CARE IL TORTUREAZA PE OM”…………….(sursa/cartea/Libertatea MORALEI/autor/CHRISTOS YANNARAS)!                                                  Vanatori de la Balc! De ce va lasati torturati de patima uciderii unor fiinte create de catre Ziditor si NU !de catre om??!!!

   I                                     s.em 21 ian.2012

 ( sursa) Ziar LUMINA!       “Întrucât situaţia actuală de profundă nemulţumire în care se află poporul român este deosebit de grea, ca urmare a crizei morale şi economice din societate, în cadrul viitoarelor şedinţe ale Adunării Naţionale Bisericeşti şi Sfântului Sinod ale Bisericii Ortodoxe Române din 15-16 februarie 2012 va fi dezbătută cu prioritate problema cum poate contribui Biserica, prin cuvânt şi faptă, la schimbarea stării actuale de criză a societăţii româneşti.

          Deşi autonomă faţă de Stat (Constituţia României, art. 29, alin 5) şi neutră din punct de vedere politic, totuşi Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii. Prin urmare, ea trebuie să-şi exercite, în acelaşi timp, vocaţia de factor al păcii sociale (Legea cultelor, art. 7, alin. 1) şi de apărătoare a demnităţii umane atunci când aceasta este umilită din cauza nedreptăţilor sociale, a sărăciei şi neajutorării.

           Ca atare, considerăm că în aceste momente dificile trebuie să sporim rugăciunea, dialogul şi cooperarea pentru a găsi împreună modalităţi practice de rezolvare a problemelor existente şi de restabilire a încrederii în instituţiile cu responsabilitate maximă pentru viaţa societăţii româneşti, îndeosebi în contextul internaţional prezent, care este confuz şi instabil. În pofida dificultăţilor existente, creştinii trebuie să cultive solidaritatea cu cei ce suferă şi speranţa că putem depăşi criza actuală. Biroul de presă al Patriarhiei Române.(  sursa /Ziar LUMINA /21 ianuarie 2012).                                                                                      s.em 21 ian 2012

                  Bucuresti. Piata Universitatii. 19 ianuarie 2012 . A saptea zi de Protest.

           Afara este ger. Frig, frig, frig…iarna.  Protestatarii   se vor aduna in urmatoarele ore ale zilei, in continuare acolo ,  in  Piata Universitatii; locul unde isi spun unul altuia,  povestile triste  si dureroase , marcate de lipsuri, saracie, neputinte si…..restrictii.. impuse  de catre actualul guvern, pe fond de “criza”; locul unde bucuria de a fi solidari, este dominanta; locul unde eroii din 1989 sunt inca alaturi de ei.  Este frig.  Dar NU!   si in sufletele protestatarilor. Astazi ,ieri si maine…cui ii mai pasa de suflet?!?  locul lui  se afla  in strigate: unele si cele mai multe, scrise pe loc , acolo, in Piata Universitatii. Impotriva minciunii, a faradelegilor, a nedreptatii.  Sufletul romanului protestar, a fost din 1989, mereu ranit; rabdarea ca atitudine, s-a interpretat aparent cel putin  ca,  fiind o cicatrizare totala si definitiva, o acceptare a Crucii in sine, de catre fiecare roman; sufletul sau  a fost tocit,  ponosit,  intristat, suferind de deznadejdi nenumarate… si iata !  a venit timpul si limita cand RABDAREA i-a sfarsit!!   Protestatarii sunt hotarati:  “Asa nu se mai poate”! Frigul nu-i opreste decat in noapte tarziu, pentru a reveni ulterior in acelasi loc.  In Piata,  teoretic, practic, se dirdie , dirdie, dirdie  de frig….dar in LAUNTRICUL  protestatarului, frigul nu patrunde!; frigul launtric nu exista pentru acestia; altfel nu ar fi  fost vindecare, ar fi iar neputinta si izolare; ori protestatarii sunt impreuna, o multime  unita. EXISTA INSA SI NE-PROTESTATARI REVOLTATI! DE ASA  ADUNARE A UNOR “viermi”;  adica fostii votanti care i-au urcat pe tronuri inalte, unde le este cald si bine; traiesc super-bine. Launtric, doar  acestia sunt cuprinsi de frig , un frig transformat intr-o forta launtrica , ce ii  SINGULARIZEAZA si  in mod paradoxal  primejdios  le  provoaca  teama; teama de a nu pierde puterea ,sau  atatea case, sau alte averi si castiguri,  NE-VISATE  vreodata, neam de neam.NU au inteles ca functiile ocupate sunt”incercari” de la Dumnezeu: functii prin care fiecare ocupant si-a dat arama pe fata: necredinta, incalcarea Poruncilor Lui Dumnezeu, lacomia, intriga, invidia, dusmania, rautatea,razbunare…etc..fata de semeni. EROII sunt  PROTESTATARII! CINSTE LOR. Acestia sunt cetateni demni ai RO;  curajosi, intelepti,pasnici,dar  hotarati  si  prezenti la Protest prin:   copii,  mamici,  parinti, tineri, batrani. Vor fi nemuritori prin  Istoria  noastra!  a romanilor.   PROTESTATARI DIN PIATA UNIVERSITATII !  PROTESTATARII  DE ACASA SUNT CU VOI.  NU SUNTETI SINGURI!   Dumnezeu cu noi !

                                                                         s.em /19 ian.2012

   Bucuresti 15 ianuarie 2012/ora 17.33/Piata Universitatii/A treia zi   de  protest!   MII DE MULTUMIRI !   pentru curaj!    celor peste 600 de bucuresteni din piata Universitatii si al celor multi protestatari  din celelate orase ale  RO!  pentru toti cei care si azi isi cer inca odata dreptul la sanatate spre a fi respectat nu restrictionat si drept la o viata decenta.

                                          Rugaciune ! spre iertare si ocrotire!
         Doamne, Dumnezeul nostru Cel mare si milostiv! Intru umilinta inimilor noastre, cu smerenie alergam catre nemarginita Ta indurare: cauta spre rugaciunea noastra, a nevrednicilor robilor Tai, care inaintea Ta am gresit, dar spre Tine nadajduim, sa nu ne rasplatesti noua dupa pacatele noastre, nici dupa faradelegile noastre sa ne pedepsesti .                                                                                       PAZESTE SUB ACOPERAMANTUL BUNATATII TALE DE DUMNEZEU, TARA NOASTRA SI POPORUL TAU DE TOATE IMPREJURARILE GRELE SI MANTUIESTE-NE PE NOI,TOTI. DARUIESTE IN CEASUL ACESTA CELOR CARE TE CHEAMA IN AJUTOR PE STRAZI,CA SA II OCROTESTI SI SA LE  ASCULTI DURERILE SI NECAZURILE! DARUIESTE-LE CELOR NAPASTUITI:ALINARE SI RABDARE, BIRUINTA! DARUIESTE-LE CELOR INVRAJBITI:PACE SI IUBIRE! INTARESTE-I PE EI CU TARIA PUTERILOR, CA SA SAVARSEASCA TOATE SPRE  SLAVA TA SI SPRE BINELE FRATILOR SI APROPIATILOR NOSTRI!  FRATILOR ROMANI!          Binecuvantam si proslavim Sfant numele Tau. Amin.

                 s.em/ra 18.03/15 ian.2012