…………………deosebit de atenti,utili deci ,au inconjurat locul unde hotii actionau la unele masini din parcare…au latrat intr-un mod specifi= atentionare si mobilizare urgenta! Alerta! cainii latrau fiindca,  descoperisera  pe cel(cei?!) care umblau la rotile si usile masinilor din “teritoriu”…hoti ,ce actionau cu dusmanie si ura,luand cu ei lucruri care nu la apartineau.Toate aceste “evenimente” au fost prevazute de maidanezii dragi mie si drept urmare au vrut sa ma trezesc …sa cobor din casa mea cocotata, ca impreuna “sa luptam”! IATA! LA CE MAI SUNT BUNI “MAIDANEZII” LA CASA OMULUI ! Dimineata -ora 4.30 fix, 4 martie 2010.                          Ca de obicei, raspund imediat acestor semnale ale maidanezilor,     indiferent ce ora ar fi din noapte si zi. De fiecare data, s-a demonstrat; maidanezii au un motiv  de justificare a  latraturilor(adica sa ne vorbeasca in stilul lor) de fapt, singura cale de a ne transmite mesaje,clare; receptionate de catre  orice persoana, care iubeste si aceste fiinte,care “stie”sa comunice cu acestea. Desi timp de 30 de minute am fost pe baricade impreuna,nu am reusit sa oprim hotii din faptele lor. De la masina noastra-Logan au incarcat in “sacul de furaciuni” o roata,un incarcator,alte maruntisuri importante totusi, din port-bagaj sau din bord.      Uite asa, acei (acel?)indivizi s-au plimbat si prin alte masini,plecand mai departe cu “tolba plina”.    Paguba generala,desigur!…..Vigilenta maidanezilor! insa, m-a ajutat inca odata, sa descopar ce se intampla noaptea prin zona noastra….sa constat cata ostilitate si  rautate cuprinde existenta, unor semeni ai nostri! A fura bunurile altora, nu justifica lipsurile,sau  ”cum sa traiesc altfel,daca nu am venituri???!!!” Deasemenea mi-au transmis drept recunostinta lor pentru “mana intinsa zi de zi”prin=hotararea ferma:”noi maidanezi de pe aici, stam de paza” in fiecare clipa! Evident,ne sunt de folos! fie pe rand, fie in gasca.In aceasta dimineata,din nefericire, au fost “in actiune” doar doi dintre ei…au luptat reusind doar, sa-l izgoneasca pe faptuitor…si apoi s-au linistit,s-au retras.Asadar ,sa luam aminte: Cruzimea , nesimtirea, intoleranta fata de acesti”prieteni” este nedreapta! Este de dorit  ca (unii dintre noi)sa constietizam faptul ca, nu am fost lasati singuri pe planeta Terra: ci impreuna cu multe,multe -alte fiinte, carora trebuie sa le respectam dreptul la viata. Nu va lasati dusi de valul actual al maltratarii si schingiuirii maidanezilor.Deoarece toate vietuitoarele sunt zidirea lui Dumnezeu,ele sunt legate una de cealalta si de Dumnezeu,al carui Duh le mentine in viata.Fiecare parte de zidire are PROPRIA VALOARE INTRISECA!NOI DATORAM INTREGII CREATII SLUJIRE PLINA DE DEVOTAMENT SI ADMIRATIE! NU MANIATI PE DUMNEZEU PRIN FAPTE  TIRANICE! in purtarea fata de animale!   Cum am mai, interpretat semnalele??                           Initial, la trezire datorita”avertismentelor” primite  prin latraturi,      am facut legatura cu data  trista-indoliata  ” 4 martie 1977″ culminand cu ora 4.30. M-am cutremurat! stiati?? cainii pot sa ne salveze viata in caz de cutremur de mare magnitudine! Multumesc! dragilor “prieteni”; Negrut,Vulpita si Grasunica, pentru vigilenta si devotament,daruite neconditionat,in noaptea din 4 martie 2010!. Pace intre noi!  Fie ca noi oamenii “SA VEDEM CREATIA CA PE O CARTE SCRISA,CE DESCRIE SLAVA LUI DUMNEZEU”! s.em

  ……..    ”  Suferim pentru ca nu avem smerenie(evlavie)! In sufletul smerit viaza Duhul Sfant si el da sufletului libertatea,Pacea,Iubirea si fericirea. Suferim pentru ca nu-L iubim pe frate, Domnul zice; “Iubiti-va unii pe altii si veti fi ucenicii Mei”(In 13,34-35). Pentru iubirea  de frate vine iubirea Lui Dumnezeu. … Dar este si o iubire mijlocie, pe care omul o are atunci cand se straduieste sa implineasca poruncile Lui Hristos si se teme sa nu intristeze pe Dumnezeu: si aceasta este minunata! In fiecare zi trebuie sa ne silim spre bine si sa invatam smerenia …..OAMENII(unii) NU INVATA INSA, SMERENIA  si pentru mandria lor nu pot primi Harul Duhului  Sfant, de aceea LUMEA INTREAGA SUFERA!…Daca cineva a pierdut pacea si sufera, prin pocainta( recunoasterea pacatelor,cerere de iertare prin POST si RUGACIUNE)! Domnul ii va da Pacea Sa! DACA UN POPOR  SUFERA ATUNCI RUGACIUNEA PENTRU  IERTAREA PACATELOR,  VA INDREPTA SPRE BINE  TRAIREA SA!   VA PRIMI PACEA!’( din cartea “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei/Cuviosul Siluan Athonitul)! 

                                              RUGACIUNE DE POCAINTA!

           ”   MARTURISESC  TIE, DOAMNE DUMNEZEUL MEU,Celui in Treime Slavit si Inchinat:Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,pacatele mele facute in toate zilele vietii si pana in ceasul de fata cu lucrul,cu cuvantul,cu gandul,cu vederea,cu auzul,cu mirosul,cu gustul cu pipaitul si cu toate simtirile mele sufletesti si trupesti,prin care Te-am maniat Tine, Dumnezeul meu, si am nedreptatit pe aproapele.

              Pentru toate acestea ma simt vinovat inaintea Ta si vreau sa ma pocaiesc.De aceea, cu smerenie, ma rog: IARTA-MA si MA DEZLEAGA DE TOATE PACATELE,CA UN BUN SI DE OAMENI IUBITOR!”           (din cartea Randuiala de rugaciune….Pr. prof. univ. dr. Gheorghe I.Dragulin).

           ”DOAMNE SI STAPANUL VIETII MELE……………………DARUIESTE-MI CA SA-MI VAD GRESELILE MELE si sa nu osandesc pe fratele meu,ca binecuvantat esti in vecii vecilor .Amin”! 

              Cineva a comentat critic faptul ca  a descrie subiecte despre viata,vazuta  prin ochii  credintei in Dumnezeu,este un afront, adus stiintei. ”Ecologia -stiinta  care studiaza interactiunea dintre organisme si mediul lor de viata: “crede in verdele creat” si” nu in Dumnezeu Creatorul”.   Ca atare stiinta(Biologia,Ecologia) nu are nimic comun cu Credinta in Dumnezeu Creatorul! Si totusi,sustin: e cu neputinta sa fie separate cele doua:stiinta de Creatia Lui Dumnezeu”. Stiu sunt oameni care spun ca nu exista Dumnezeu!  Prin “blogul-Ecoteolog” nu am dorit sa ma inalt,sa conving!  Imi cer iertare ! “N-am ajuns inca la ceea ce cauta sufletul meu”!  s.em

                 “Azi incep Babele ori zilele Babelor. Ele tin 9  zile si , in unele parti, chiar 12 zile. Prima zi este ziua -Babei Dochia sau a- Babei Marta. Intaia zi de martie se mai numeste si CAP DE PRIMAVARA ! si cum va fi prima zi, asa va fi toata primavara si vara.

              Femeile isi aleg din nainte cate una din zilele Babelor si se zice ca dupa cum este acea zi, frumoasa sau urata, asa este si caracterul acelei femei, ori asa ii va fi norocul peste an.

                                                                                                                                                                                            PUNEREA MARTISORULUI! este datina ca sa se puna pe gatul copiilor, si al femeilor uneori, cate o moneda de argint ori de aur sau chiar un medalion in diferite chipuri ,legate de un fir rosu amestecat cu alb. Cel care poarta martisor va avea noroc,va fi sanatos si curat ca argintul cu venirea primaverii, iar vara nu-l va apuca frigurile.            Martisorul se poarta la gat pana la INFLORIREA TRANDAFIRILOR, cand se pune pe un trandafir firul rosu, iar cu partea din ban se cumpara cas dulce, ca fetele sa fie albe ca si casul.             Banul inseamna IMBELSUGARE, firele rosii si albe inseamna ca fata celui care va purta sa se faca alba cum e CRINUL si RUMENA CA TRANDAFIRUL!   In unele parti, MARTISORUL se tine la gat  PANA INLORESC  VISINII, cand se pune pe  o ramura de visin,  rupandu-l in trei. Apoi se iau trei flori de visin: doua se pun la urechi si una la brau.    Cu apa de zapada din aceasta zi se spala fetele, ca sa fie curate si albe la fata.  NU SE LUCREAZA IN ACEASTA ZI, pentru ca sa se domoleasca mania Babei Dochia  si pentru ca frigul de primavara sa nu faca paguba in campuri. Ca sa nu te mananca purecii, sa infigi un cutit in mijlocul pragului si sa zici de trei ori: “Marte in casa,purecii afara”.( culegere din  cartea Mitologie romaneasca/autor Marcel Olinescu).

                   Cuviosul Siluan Athonitul:( cartea-” Intre iadul deznadejdii si   iadul    smereniei”!)
                  “Smerenia e lumina prin care putem vedea Lumina-Dumnezeu”!
                ” Un vultur zbura in inaltimi, se desfata de frumusetea lumii si gandea in sinea lui: “Trec in zbor peste departari intinse: peste vai si munti, mari si rauri,campii si paduri; vad multime de fiare si pasari; vad orase si sate si cum traiesc oamenii. Dar, cocosul de la tara nu cunoaste nimic in afara ograzii in care traieste si nu vede decat cativa oameni si cateva dobitoace.       Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii” ! 

                            Si vulturul a venit sa se aseze pe acoperisul gospodariei si a vazut cat de tantos si de vesel se plimba cocosul in mijlocul gainilor lui si s-a gandit:   “Inseamna ca e multumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, ii voi povesti cele ce cunosc.            ” Si vulturul a inceput sa-i vorbeasca cocosului despre frumusetea si bogatia lumii.       La inceput cocosul l-a ascultat cu atentie, dar nu intelegea nimic.       Vazand ca nu intelege nimic, vulturul s-a mahnit si i-a fost greu sa mai vorbeasca cu cocosul.    La randul lui, cocosul, neintelegand ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si-i era greu sa-l asculte. Si fiecare a ramas multumit de soarta lui.

                                                           Asa se intampla atunci cand un om invatat vorbeste cu unul neinvatat si, inca si mai mult, atunci cand un om duhovnicesc vorbeste cu unul neduhovnicesc.      Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocosului. 

                 Mintea omului duhovnicesc cugeta ziua si noaptea la legea Domnului  (Ps.1,2) si se inalta prin RUGACIUNE spre DUMNEZEU ,  dar mintea celui neduhovnicesc e lipita de pamant sau e bantuita de ganduri.                 Sufletul celui duhovnicesc       se   desfateaza   de pace,  dar sufletul   celui   neduhovnicesc  sta  gol  si  imprastiat.       Omul duhovnicesc zboara ca vulturul spre inaltimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu si vede lumea intreaga, chiar daca s-ar ruga in intunericul noptii; dar      omul ne-duhovnicesc se bucura    sau de slava desarta,   sau de bogatii,    sau cauta desfatarile trupesti.          Si atunci cand un om duhovnicesc se intalneste cu unul neduhovnicesc,   legatura amandorura e lucru plictisitor si anevoios.!”(” O inima care arde pentru intreaga zidire!”O inima milostiva,scrie inteleptul Avva Isaac Sirul, arde de dragoste pentru toata zidirea,pentru oameni,pentru pasari, …pentru toata faptura!”)  Toata  Admiratia  Zidirii!    s.em

Va rog mult! poate ajuta cineva ???!! Va rog sunati la: 07444409089 Carmen: 0744884704 Ioana: 0723643329 Olimpia.Este nevoie de mai multi voluntari,inarmati cu lopeti ,deoarece casutele sunt sub zapada…iar cainii sar gardurile….Jale maaaare! Ajutati-i!!

          …articol publicat in Ziarul Lumina/Duminica; 07 Februarie 2010/ autor pr.Nicolae ACHIMESCU, profesor univ.de Istoria religiilor la Facultatea de Teologie -Ortodoxa “Dumitru Staniloaie”din Iasi/ZiarulLumina.ro
              citat: ” Francis S. Collins este unul dintre cei mai cunoscuti geneticieni americani, fiind vreme indelungata directorul Proiectului International al Genomului Uman. S-a nascut si a crescut intr-o ferma modesta a parintilor sai din Shenandoah Valley,Virginia.    Asa cum el insusi marturiseste(vezi Francis S.Collins,Limbajul lui Dumnezeu). Un om de stiinta aduce dovezi in sprijunul credintei in, trad. rom. Ed. Curtea veche,Bucuresti,2009,pp. 21-22)   la putine luni dupa ce a intrat in mediul universitar, era ferm convins ca, in pofida faptului ca multe credinte religioase inspirasera de-a lungul timpului diverse traditii artistice si culturale interesante, totusi ele nu aveau la baza niciun adevar fundamental.  In fapt, Collins era, ca tanar student la Facultatea de Chimie a Universitatii din Virginia, un agnostic, adica o persoana care pur si simplu nu stie daca Dumnezeu exista sau nu. Ba mai mult, era un fel de diagnostic, atipic in sensul ca el nu doar ca nu stia daca Dumnezeu exista sau nu, cat mai degraba nu voia sa stie!”
…………………………………………………………………………………………………
        cititi la: http;//www.ziarullumina.ro/print.php?articol=33593 /      p.s (daca aveti timp! )                                                                                                                                                                                                                                                      Am incercat, de la primele scrieri ale  acestui  blog “Ecoteolog”, sa expun “framantarea privind misterul vietii”(vezi “Despre”+articole cuprinse, in acest blog).     Bucuria si linistea sufleteasca s-a amplificat, prin faptul ca, am descoperit un articol in plus-respectiv =”Cum a ajuns Francis S.Collins de la descoperirea genomului uman la aflarea lui Dumnezeu”!  un “alt mod” de  dezbatere a subiectului “Dumnezeu Creatorul!”                                         “Sileste-te sa intri in templul care se afla inlauntrul tau si vei vedea templul cel ceresc” spune Sfantul Isaac Sirul….. A patrunde necuprinsul acestui templu consta in urmatorul fapt: sa cuprinzi in constiinta si in simtire toata intocmirea lumii duhovnicesti. …… Aceasta intocmire a lumii duhovnicesti trebuie sa fie intiparita in mintea crestinului nevoitor……sau cum spune Sf.Vasile cel Mare,”esti constient ca esti sub supravegherea Lui Dumnezeu”…”Aceasta iesire din lumea de acum si intrarea in cealalta lume a lui Dumnezeu……” TREBUIE SA FIE TINTA CAUTARILOR NOASTRE INCORDATE”! ( citate din cartea calea spre Mantuire/Sf.Teofan Zavoratul/ traducere; Arhim.Paulin Lecca).

                Rugaciune! (Sfantul VASILE CEL MARE,370 d.Hr.)            “O,DOAMNE, fa sa sporeasca in noi simtamantul prieteniei fata de toate fapturile, fratii nostri mai mici, carora Tu le-ai daruit acest pamant pentru a le sluji drept camin in care sa traiasca alaturi de noi. Fie ca noi sa intelegem ca acestea nu traiesc numai pentru noi, ci si pentru ele si pentru Tine, si ca se bucura de minunea vietii la fel ca si noi si Iti  slujesc dupa puterea lor mai bine decat o facem noi dupa puterea noastra”!                  ” Dumnezeu este Facatorul Naturii si,  prin urmare, aceasta ne ajuta sa-L vedem si sa-L intelegem cu adevarat!…Veneratie pentru orice viata, bunavointa, iubire si mila fata de animale si intreaga Creatie, toate acestea sunt insusiri ale unei minti ascutite si ale virtutii:”CEL DREPT ARE  MILA  DE  VITE, iar inima celui rau este fara indurare”(Pilde 12:10).(sursa-carte Oamenii si animalele in Lumina Sfinteniei/Joanne Stefanatos).   s.em

…Cititi in revista  Descopera.ro/ articole:

CAINELE CA TRATAMENT PSIHIATRIC!
UN CAINE- CEL MAI BUN MEDICAMENT!                                                          STUDENT STRESSAT DORESC PISICA!                                                                            SEMANAM MAI MULT CU CAINII DECAT CU MAIMUTELE!

             “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi… Luati peste voi jugul Meu si va invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre; ca jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara(Mt11-28- 29).”
                                    1.O, prea dulce si prea iubite Doamne, pe care doresc sa Te primesc acum cu evlavie,Tu cunosti slabiciunea mea si lipsa de care sufar; stii in cate rele si ticalosii zac, cat de adesea sunt impovarat, ispitit, tulburat si intinat. Vin la Tine pentru TAMADUIRE; TE ROG SA-MI DAI MANGAIERE SI USURARE!   Vorbesc catre Cel ce stie toate,  Caruia ii sunt aratate toate cele din launtrul meu,   si care singur poti sa ma mangai si sa ma ajuti in chip desavarsit.     Tu stii de ce bunatati am nevoie mai intai si cat de sarac sunt in fapte bune.
                            2. Iata, stau inaintea Ta sarac si gol , cerand Harul Tau si cersind Indurarea Ta. Satura pe flamandul Tau cersetor; aprinde raceala mea cu focul iubirii Tale; lumineaza orbirea mea cu Lumina venirii Tale!

              Schimba pentru mine toate cele pamantesti in amaraciune;  pe cele grele si potrivnice,  in rabdare; pe toate cele lumesti si trecatoare, in dispret si uitare. Inalta inima mea spre cer, la tine, si nu ma  lasa sa ratacesc pe pamant. De acum si pana-n vecie, numai Tu sa ma indulcesti, fiindca numai Tu esti mancarea si bautura mea, iubirea si bucuria mea, dulceata mea si tot binele meu…..esti dragostea care curata inimile si Lumineaza mintea!”

                           LA VREME DE TULBURARE SA CHEMAM  PE  DUMNEZEU     SI      SA-L BINECUVANTAM!

                     ” Bine cuvantat sa fie numele Tau in veci, Doamne, Care ai voit ca aceasta ispita si acest necaz sa vina peste mine. Nu le pot alunga, ci trebuie sa alerg la Tine, ca sa ma ajuti si sa le intorci spre folosul meu. Doamne, acum ma aflu in necaz, iar inimii mele nu-i e bine si mult ma zdruncina chinul acesta. Sunt cuprins in stramtorari. Si acum, Parinte preaiubit, ce voi zice “”Scapa-Ma de ceasul acesta! ci, pentru aceasta am ajuns in acest ceas, ca Tu sa fii preamarit”( Ioan 12, 27-28). De vreme ce am fost cu totul smerit, iar Tu m-ai mantuit. Binevoieste, Doamne,si ma mantuieste, caci eu, sarmanul, ce pot sa fac si unde ma voi duce fara tine? Da-mi rabdare, Doamne, si de data aceasta. Ajuta-ma,Dumnezeul meu !si nu ma voi teme, oricat de impovarat voi fi! “

            Meditatie! “Intaia miscare a sufletului incercat de ispita, trebuie sa fie de a se umili si de a-si recunoaste neputinta sa si a recurge indata,cu o credinta vie, la acela, care singur e taria sa: “Doamne,mantuieste-ne,ca pierim“(Mt.8,25) si Dumnezeu se va grabi sa vina in ajutorul celui sarman suflet, va intinde mana Sa atotputernica spre a-l ajuta; “EL va porunci vanturilor si marii si se va face o mare liniste (Mt.8,26). “CERE AJUTORUL LUI DUMNEZEU SI FII INCREDINTAT CA VEI PRIMI IARASI HARUL SAU” . “Aceasta carte nu ar trebui sa lipseasca din nici o casa de crestin pentru ca puterea ei covarsitoare izvoraste din trairea launtrica a celui ce a scris-o, si se vede lamurit ca a dus o viata de Sfant, in adevaratul inteles al cuvantului”! (din Prefata)” ,”Cu frumoase ganduri,Plangand Semneaza aceste randuri! -Editura”Lumina din Lumina”!( din cartea” Urmarea LUI HRISTOS/ Boabe de mangaiere pentru cei truditi/ Toma de Kempis).                    s.em

       SOS! Salvati!prin adoptii,animalele parasite!  

                                                                “Kitelutza” este numele meu!  ….      iar stapanii mei sunt cei mai minunati stapani din lume!   In casa lor, am fost adusa acum 10 ani; atunci cand eram doar, o pisicuta foarte frumoasa si plangacioasa rau de tot!  Asa, ii induiosam pe toti cei care ma priveau.Eram  o pisi -miiica ,speriata si chiar bine flamanda.   Rasa din care zic ca fac parte ,este o combinatie foarte reusita intre Birmaneza..si o alta rasa. Recunosc! Inca nu am studiat profund “originea”!        Asa cum bine stiti din literatura de specialitate despre pisici(“mama “mi-a citit!) sunt  o pisica, plina de farmec si’”inteligenta” “inteleapta”!  exuberanta ! Una dintre calitatile “merituoase”,este aceea prin care sesizez cu multa precizie caracterele oamenilor, mai ales al stapanului,stapanei. M-am atasat in deosebit de toate persoanele din casa, dar cel mai muuuult si mai mult de “mama”;care ,in toate actiunile de convietuire si comunicare cu “Mine’,imi  daruieste  neconditionat, caldura sufleteasca si iubirea sincera.  Minunat,nu?                              De unde am venit de fapt si de drept? nu stiu exact!        Imi amintesc insa, de Liliana -vecina, bunilor mei stapani de peste 10 ani. Mi-a povestit  a nu stiu cata oara,cum “bantuiam” total dezorientata pe holurile unui camin studentesc din Bucuresti;cum ma smiorcaiam intr-una ; gandind o  speranta -ca poate….poate m-ar fi luat cineva in brate sau in camera…numai si numai sa scap de singuratate, de tristete, de nesiguranta, de teama…Doream in sinea mea, doar un prieten adevarat,care sa ma adopte,astfel sa nu duc lipsa de mangaiere,de caldura, de hrana..! Liliana m-a intalnit pe hol….era si timpul ca cineva sa ma ajute! Disperare prea multa, ma chinuia! Liliana nu a rezistat! Mi-a improvizat  rapid,o boccea(pentru mine aceasta era un soi de “placere” si de “bucurie”, realizarea unui vis mult sperat) spre a ma transporta la casa sa, din Tei.      Isi poate deci, inchipui oricine ,cu ce bucurie in inimioara mea, am acceptat calatoria impreuna cu Liliana!    Desi,bocceaua incomoda,ma strangea dureros… In tot acest timp imi propusesem sa rasplatesc fapta minunata a bunei Liliana,cu adanca plecaciune,”sarutand mana care mi se intinsese”! drept recunostinta.  Am ajuns la “Casa din Tei”,spunandu-mi cu incurajare:-”in sfarsit” s-a ivit si pentru mine un moment fericit! Cum se intampla deseori, fericirea  si de data aceasta , nu a durat prea mult…pana cand , am priceput cat de nepoftita sunt acolo…..Stapana acelei case , deloc nu s-a aratat incantata de sosirea mea! Cu mahnire am acceptat! si acest esec!  Totusi, nu intelegeam de ce!!! cei doi pisicei “ai casei” Mitzu si Mitzi (zariti de mine in ascunzisurile lor)erau preferati si acceptati de catre “acra” stapana?  iar eu… iarasi izgonita.. ..Oare numai pentru motivele:  “intrusa”…situatii si “batai de cap”, eventuale zgaraieturi,batai,miorlaieli, intre noi trei??!! pierdere de timp?obligatii in plus, neacceptate?      Oricare ar fi fost motivele invocate de catre “neprimitoarea”, important a fost faptul ca; nu m-a  primit; nici gazduita ,decat un timp foarte scurt si… nici ospatata. Desi obosita de “atata  cale” strabatuta, somnul totusi nu ma prindea de loc; mai degraba disperarea pusese iarasi stapanire…m-a cuprins din nou cu raceala ei.

                  Tacand, o rugam pe Liliana ;  nu cumva sa  ma arunce   in locuri primejdioase…sa nu ma paraseasca! Liliana  si ea dezamagita dar hotarata ,s-a aplecat iar asupra “ghemotocului pufos”, alb-bejuliu,cu ochii albaaaaaastri,albastri…cei mai frumosi,uimitori,fermecatori… Inca odata, nu m-a parasit!                            Cu mine,pitita intre haina si brate, a sunat la usa unei case super-primitoare…fara catei…doar cu o pisicuta – Whiskas, in custodie…Usa a fost larg deschisa, cu invitatia de a intra, de catre doua tinere surori si bineinteles ,in frunte cu Pusa.         Asa chipuri frumoase,luminate,blande….nu am vazut niciodata…in tacere ,cuprinsa de uimire le priveam!  Din ceea ce-mi aminteam ,singura fiinta care m-a salvat si ocrotit pana in momentul acela, fiind doar Liliana!        Uimita am fost de bratele deschise care m-au preluat,ale  celor doua surori! m-au primit cu bucurie! apoi, m-au gazduit,m-au ospatat!si m-au iuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuubit! Si ce foame si sete aveam! de …de toate !         Odata acceptata si instalata,repede m-am orientat: am gasit  castronase unde se afla mancarica ffff buna:laptic cald, preparate speciale….proprietatea “micutei stapane-pusa “. Pusa nu a fost rautacioasa,sau geloasa..m-a acceptat dar in conditiile impuse de ea, pe care eu, ascultatoare le-am respectat.

                                                                                                                                                                                          Si asa am convietuit mul timp impreuna, in pace. A venit  dintr-o data, insa ,o zi trista; o zi cand   “stapanul casei”, a hotarat sa renunte la una dintre noi!    Din nefericire pentru Pusa, pentru mine, pentru stapanele dragi,  a transportat-o la alta casa, la alti stapani(matusa fetelor frumoase.) Acesti stapani minunati i-au oferit,ii ofera  mereu iubire,ingrijire de exceptie, fericire. Chiar daca pentru un timp am ramas singura si plangeam in felul meu,dupa Pusica-prietena cea mai draga,pot spune ca am fost si sunt inca fericita. Sigur! mi-a fost, imi este dor de Pusa! Oricum,ea nu regreta schimbarea ! a gasit o alta familie, mai plina de armonie,de iubire si caldura.        Au trecut cativa ani fara Pusa langa mine;am mai vizitat-o din cand in cand. Acum ,langa mine se afla “Motanel “salvat de stapanii mei  si adoptat dupa ce, fostii  stapani  l-au alungat in necunoscut, fara  pic de mila.          Noua ne pasa de prietenii nostri parasiti pe strazi,fara adapost si fara prieteni ocrotitori. Eu si Motanel ii privim de la fereastra balconului. In fiecare zi daruim din hrana noastra,acestora. Cate pericole ii pandesc! Gerul,  zapada ….este ingrozitor.Tremuram pentru viata lor! ……                                         Impreuna  cu Motanel, suntem  cei mai buni prieteni!  si la bine si la rau.Suntem fericiti!

                 O poveste simpla ! asa veti spune. Contine insa,in profunzimea ei;  mesaje adresate , cu precadere,celor care iubesc si animalele!   Am invatat!”A parasi un mic animalutz=o fiinta firava,este un pacat (o greseala de neiertat)!”; “A adopta un mic animalutz,este o fapta minunata=o sansa la viata!”  Cu drag,Kitelutza!                                                                                                          s.em